Domnule Preşedinte, Vorba multă, sărăcia omului! Vă voi răspunde pe scurt. „Minciună în falş!”, exclamaţi dv. referitor la remarca mea, conform căreia „de un deceniu şi mai bine”, n-aţi susţinut candidatura „nici unui scriitor român contemporan” în Academia Română. Şi oferiţi următoarele date: după 1991, când aţi devenit dv. înşivă membru al Academiei, au fost aleşi, „în limita locurilor disponibile”, opt scriitori, cel dintâi, tot în 1991, cel din urmă, în 2003. Aritmetica ne arată că din 2003 până în 2012 au trecut aproape zece ani. Ceea ce înseamnă, aproape un deceniu. Mă corectez, aşadar: nu mai bine de, ci aproape. Să convenim că e vorba totuşi de un deceniu, ceea ce nu e de ici, de acolo, mai ales dacă avem în vedere că nici o singură candidatură a unui scriitor din ţară n-a fost susţinută de dv., domnule Preşedinte, în tot acest timp. Orice explicaţii mi-aţi da, faptele rămân fapte. Ceva mai la vale, în legătură cu un alt reproş al meu, privind listele de propuneri pe care vi le-am trimis şi pe care le-aţi ignorat, înşiraţi conştiincios toate numele de scriitori-academicieni de după 1991. Nu e în chestie!, ar fi zis colegul nostru de Academie, răposat acum 95 de ani, Titu Maiorescu. Am început a vă trimite propuneri abia după alegerea mea ca Preşedinte al USR, în 2005. Adică, de pe la mijlocul aceluiaşi aproape un deceniu. În sfârşit, ce v-a împiedicat să propuneţi pentru alegerile de anul acesta înlocuitori ai regretaţilor Fănuş Neagu şi Gheorghe Mihăilă, de vreme ce „au rămas două locuri libere”, cum recunoaşteţi, ocupat cum sunteţi cu calculul numărului de locuri care revine mult dispreţuitelor umanioare? Ca să pun puţin piper pe rană, v-aş atrage respectuos atenţia că nu e vorba de două, ci de patru locuri: îi uitaţi din nou (curioasă neţinere de minte!) pe, de asemenea regretaţii, dispăruţi în acelaşi aproape un deceniu, Zoe Dumitrescu- Buşulenga şi Dan G