Moto: "Scoate MIG-ul, dehusează-l, dă-i motor/ Pe la poarta mândrei mele să mai fac un zbor"

Ion Breazu n-avusese şi el niciodată norocul să fie repartizat să zboare cu supersonicul său în zona 2. În toate zonele zburase Ion Breazu, numai în zona tatălui său nu. Pe chestia asta, avea aşa, o amărăciune în suflet, fiindcă ştia el că taică-su nu-l credea că pilotează supersonice. "Fii, mă, serios, nu pilotează nimic fi-tu, şterge şi el avioanele alea p-acolo", îl şicana vecinul pe taică-su. Şi taică-su, na, îl credea pe vecină-su, că era, vorba aia, din sat d-acolo, în timp ce fi-su putea să zică orice.

Dar a venit şi ziua răzbunării. În ziua răzbunării, Ion Breazu se urcă el liniştit în MIG-ul lui cel 21 şi ceru aproape plictisit permisiunea de decolare: "Sunt doi-zero-patru. Permiteţi decolarea". "Doi-zero-patru, decolează în zona 2!" Brusc, Ion Breazu se electriză din cap până-n picioare în spatele costumului său verde, strâns bine cu şireturi, şi sub casca destul de grea, care nici nu-l mai strângea de gât, aşa de bucuros era. Carevasăzică, avea să-i arate el lu' taică-său că el chiar pilota supersonice.

Era la 35 km depărtare de zona lui maternă, zona 2. Adică la un minut şi treizeci de secunde. Adică la nouăzeci de secunde. Partea proastă era asta, că nu ştia el cum să facă să atragă atenţia, de vreme ce, îţi dai seama, prea mult timp n-avea cum să stea deasupra satului. Mai demult se-nţelesese însă cu tatăl lui că, dacă vreodată ajunge să zboare în zona 2, o să dea aşa din aripi şi atunci tatăl lui să ştie că el e.

CU SUPERSONICUL DEASUPRA CE-A-PE-ULUI

"Şi ajung eu deasupra satului şi cobor la altitudinea de 20 de metri. N-aveam voie la o altitudine aşa de mică, dar asta-i altă poveste. Ochesc hidroforul care era în curte la tata.

Înainte de a intra pe sat, cuplez forţajul, fiindcă mi-e teamă să nu spa