Într-o sală aproape plină, opt deţinuţi de la Penitenciarul Bistriţa au încercat să-şi joace propria viaţă de după gratii. Condamnaţi pentru omor, pentru trafic de droguri sau alte infracţiuni, deţinuţii intră în jocul propus de profesoara de teatru Camelia Toma de mai bine de 4 ani.

Trupa An0nimus a încântat din nou bistriţenii ieri cu piesa de teatru „Trişez cu viaţa când se întrerupe sonorul”. Cei opt actori şi-au făcut apariţia unul câte unul printre băncuţele înghesuite ale Sinagogii Bistriţa şi şi-au jucat rolul exemplar, supravegheaţi atent de Camelia şi Ana Toma, „responsabile” pentru acest eveniment.

Ce este special la aceşti actori este faptul că repetiţiile le desfăşoară după gratii, aceştia fiind închişi în Penitenciarul Bistriţa. Acest lucru nu a împiedicat însă publicul să savureze piesa de teatru, în ciuda faptului că din sală nu lipseau gardienii penitenciarului. Cei opt actori nu i-au făcut nici să tremure pe cei din sală cu trupurile impunătoare, bine lucrate şi pline de tatuaje.

Au fost transpuse pe scenă o parte din frustrările cu care se confruntă deţinutul român, remuşcările care-l macină, dar şi eventualele planuri de viitor sau prejudecăţile de care se loveşte odată ieşit din penitenciar.

Piesa de teatru a fost posibilă datorită profesoarei Camelia Toma, care lucrează cot la cot cu fiica sa Ana alături de deţinuţii încarceraţi în Penitenciarul Bistriţa. Nu vrea să spună foarte multe despre această activitate, considerând că piesa de teatru savurată din plin de către cei prezenţi face cât o mie de cuvinte. Şi are dreptate, ce s-a văzut pe scenă a fost dovada faptului că odată intraţi în penitenciare, deţinuţii nu trec printr-un proces de dezumanizare, cum se crede de cele mai multe ori.

De 4 ani ţine cursuri de teatru în Penitenciarul Bistriţa şi susţine că, deşi actorii se schim