Vechile tradiţii pascale au reuşit să supravieţuiască în perioada comunistă, chiar printre blocurile de beton cu care bolşevicii au populat oraşele din Transilvania şi din Banat şi în ciuda ideologiei oficiale, care propovăduia ateismul.

De asemenea, în satele din zona Munţilor Apuseni, tradiţiile au continuat în ritmul lor ancestral, netulburate de noua orânduire, impusă cu tancurile de ocupanţii sovietici. Personalităţile Clujului îşi amintesc faptul că perioada Paştelui era una a bucuriei.

Sărbătoarea pascală în oraş

Consilierul local din Cluj-Napoca, Ioana Borza, a copilărit în mediul urban. Ea îşi aminteşte entuziasmul cu care participa la vopsirea ouălor de Paşte. ”Totul începea cu culesul frunzelor de ierburi, pentru decorarea ouălor. Căutam ierburi cu frunze cât mai zimţate. Le lipeam de ouăle proaspăt spălate, apoi legam totul în ciorapi vechi, pe care îi puneam în oala cu vopsea, la fiert. Utilizam atât vopsea artificială, cât şi coloranţi naturali, cum ar fi cei din frunzele de ceapă”, spune Ioana Borza. Un alt moment important era dimineaţa primei zile de Paşte. ”Părinţii ne pregătea un lighean cu apă, în care punea o frunză de urzică, un ou alb şi un bănuţ. Noi ne spălam cu acea apă, ca să fim iute ca urzica, curaţi la suflet şi la trup precum oul şi bogaţi”, spune Ioana Borza. În familia sa, în duminica de Paşte, la micul dejun era servită o mâncare specială. Este vorba de papară cu miel. ”Este un fel foarte bun. Eu îl voi pregăti şi în acest an”, a spus Ioana Borza.

Tradiţii din Apuseni

În schimb, Emilia Botezan, şefa Biroului de Relaţii Externe din Primăria Cluj-Napoca, şi-a petrecut copilăria în satul bunicilor săi, Plaiuri, din comuna Petreştii de Jos. ”Pregătirile de Paşte începeau din Duminica Floriilor. Oamenii pregăteau pupurei, adică nişte pâinici cu mai multă drojdie. Erau date de pomană, pentru sufletul morţilor.