Am mai avut prilejul să vorbesc, tot în revista noastră, despre revelaţiile cartofiliei. Am făcut-o atunci când m-am raportat, într-o evocare a Brăilei de odinioară, la cercetările în domeniu ale fostului meu coleg de liceu Valeriu Avramescu, pasionat de colecţionarea şi studierea cărţilor poştale ilustrate vechi. Acesta şi este obiectul cartofiliei, disciplină derivată din filatelie.

Spuneam atunci că soiul acesta de preocupări se întâmplă să intersecteze teritoriul istoriei literare. Astfel, mai de mult, Valeriu Avramescu, studiind câteva cărţi poştale ilustrate de la începutul veacului XX, cu imagini din Brăila epocii, a reuşit să identifice, până la amănunt, elemente de ambianţă urbană prezente în Chira Chiralina, scrierea cea mai cunoscută a lui Panait Istrati. Am găsit că este cazul să mă refer, în România literară, la descoperirea sa. Acum vine cu alta, încă mai interesantă, întrucât îl implică pe I.L. Caragiale. Să vedem despre ce este vorba.

Specialiştii au stabilit faptul că prima carte poştală ilustrată românească datează din 1894, fiind editată cu ocazia organizării în acel an la Bucureşti, în Cişmigiu, a "Expoziţiei Cooperatorilor". Concepută de Constantin Jiquidi, grafician şi pictor, tatăl caricaturistului Aurel Jiquidi, ilustrata cu pricina prezenta în prim-plan o ţărăncuţă în costum naţional, văzută din profil, ţinând grigorescian în mână un snop de spice, iar în fundal pavilionul "Exposiţiei Cooperatorilor" şi siluetele minuscule ale unor vizitatori care se îndreptau spre intrare (fig. 1). Un timp s-a crezut că Jiquidi desenase ţărăncuţa după natură, mai tîrziu descoperindu-se si alte ilustrate cu tărăncuţa dar fără pavilionul "Exposiţiei", în versiuni în care personajul apărea fie ţinând în mână aceleaşi spice, fie flori. Neîndoielnic personajul, cu aceste minime diferenţe, era acelaşi (fig. 2). Concluzia la care au ajuns cartof