"Nu a existat subiecte pe internet, a existat decât un mesaj". O asigurare cu care ministrul educaţiei a spulberat acuzaţiile de fraudă la examenele naţionale. Pentru Remus Pricopie „nu a existat“ reguli gramaticale, a existat „decât o diplomă“ care a atestat cândva că le cunoaşte. Şi, bineînţeles, un sistem în care aceasta e suficientă pentru a-i deschide porţile unei cariere politice şi chiar ale funcţiei de ministru. Poziţie din care ajungi să fii felicitat public de premier – şi el deţinător de diplomă cu cântec... de doctor în drept – pentru că organizezi „examene normale, pentru oameni normali“, în ciuda „frustraţilor cu satisfacţii sadice de a pica elevi“, care cârcotesc că subiectele au fost extrem de uşoare, astfel încât să fie bifaţi cât mai mulţi promovaţi şi, bineînţeles, cât mai multe diplome.

„Decât o diplomă“ a obţinut şi Marean Vanghelie, iar liceul care se mândreşte cu aşa un absolvent – „Dimitrie Bolintineanu“ – a arătat săptămânile trecute doar o mică parte din faţa corupţiei din educaţie. Procurorilor care porniseră prea nărăvaş ancheta, premierul doctor în drept le-a ordonat la loc comanda, ca să nu zgândărim prea rău mizeria fraudei instituţionalizate sau să tulburăm liniştea părinţilor votanţi şi a „copilaşilor“ proaspăt iniţiaţi în ABC-ul mitei.

Şcolile trebuie lăsate să dea ţării cât mai multe diplome, imaginându-şi că aşa raportează, de fapt, cât mai mulţi oameni educaţi, care vor duce societatea în sus.

Sistemul public de educaţie e marcat de domnia cantităţii. „Mai multă educaţie!“, se declamă adesea ca fiind soluţia la declinul moral şi economic al societăţii.

Politicieni, dascăli sau părinţi, toţi înţeleg că „mai multă educaţie“ înseamnă mai mulţi bani de la buget, mai multe şcoli, mai mulţi absolvenţi. Ne amăgim că o garanţie cantitativă în Constituţie (finanţarea educaţiei cu