Pentru longevivul oltean ieri a fost o zi fericită: a avut în jurul său familia, dar şi oaspeţi supriză Aşezat la umbra viei, nea Marin Staicu strângea ieri  cu putere şi emoţie mâna fiecărui musafir din bătătura sa, bucuros că lumea vrea să îl felicite pentru lunga-i existenţă. Îi căuta cu ochii rătăciţi pe cei din apropierea sa, căci nu-i putea privi.

De 15 ani încoace nu mai vede, iar când zăreşte câte-o umbră spune că e dar de Sus. E ştiut printre ai săi că e mai mult tăcut, însă parcă n-ar  mai fi contenit ieri cu poveştile întâmplate în cei 100 de ani de când a văzut lumina zilei în comuna doljeană Goicea. „Tu care eşti“, tot întreba, curios să afle cine sunt cei veniţi să fie părtaşi la marele eveniment.

Vestea că a împlinit 100 de ani a ajuns până la Craiova

„Acum e cea mai fericită zi pentru mine“, a mărturisit bătrânul din tot sufletul, mândru că s-a gândit la el până şi primarul Solomon, edilul-şef al Băniei. S-a necăjit puţin când l-a auzit că are un picior bolnav, el om atât de tânăr. „Nu mă gândeam eu vreodată să am parte de aşa ceva. E numai mâna lu’ Dumnezeu“, a spus nea Marin, primidu-şi cu ochii înecaţi în lacrimi florile, şampania, tortul, radioul şi cei 1.000 de lei, de la Solomon şi echipa de la primărie care l-a însoţit. Şi peste toate acestea, a mai venit şi o Diplomă de Excelenţă din partea primarului comunei Goicea.

Cumpătarea şi credinţa, secretele longevităţii

N-a fumat o zi în toată viaţa sa, a băut un păhărel la masă, n-a pierdut timpul prin cârciumi şi a lucrat cât a fost ziua de lungă. „Până la 85 de ani am mers la muncă pe bicicletă cântând. Mi-a plăcut să nu duc lipsă de ceva, că am fost copil sărac. Am fost şi la colectiv, da’ mai mult cizmărie am făcut. Am fost cumpătat în toate. Tutunul nici să nu-l fi văzut“, povesteşte bătrânul, care are încă vii în memorii moment