Actuala ediţie de campionat mai are să se împiedice de două ori până ce îşi va da obştescul sfârşit. Ultimele etape sunt murate într-o zeamă searbădă şi anostă. Orgoliul de cartier al campioanei gâlgâie în guşa încăpătoare a mânacilor de la CFR. Şi felia participării în cupele europene pare a fi definitiv adjudecată.
Mai jos, clasamentul se îndoaie pe un mijloc populat de echipe care alimentează plictisul aflării într-o treabă fără rost. Fiindcă nici taraba fotbalului nu mai e ce-a fost odată. Nu mai poţi face nici un gheşeft negociind cu înecaţii nişte puncte care nu-ţi mai folosesc la nimic, nişte puncte care nu te urcă, nu te coboară. Este criză şi blaturile nu mai au preţ bun.
Zona de interes vizează subsolul clasamentului. Zonă în care doar vreo patru-cinci echipe se mai iau la trântă pentru evitarea retrogradării sau chiar pentru ocuparea primei poziţii de sub linia retrogradării. Fiindcă nu se ştie niciodată. Dacă tovarăşul Duru şi comisia de la FRF pe care o conduce se vor decide să nu mai acorde licenţierile pe sub masă, atunci nu este exclus ca nişte echipe, unele destul de înfumurate, să nu treacă examenul.
Aşa, de pildă, Politehnica Timişoara ar putea avea oricând soarta Sportului Studenţesc dacă Marian Iancu nu-şi va achita nişte vechi datorii sau dacă nu se va lăsa greu pe legea lui O(h)m. Dar nu aceea din fizică, cea care se referă la conducţia electrică. Vorbesc despre legea care se referă la conducţia complicităţilor şi care se rezumă astfel: fii om cu mine ca să fiu om cu tine. Tot cam pe-acolo umblă şi Adrian Mititelu. Dar el poate scăpa de griji şi pe cale naturală.
Universitatea are în ultimele etape două meciuri grele, iar moldovenii de la Politehnica Iaşi colindă pe la Bistriţa, echipă cu sacii-n căruţă.
Răbdarea suporterilor, greu pusă la încercare de nişte mameluci care au forţat prin nesim
