Liliana Ciobanu a lucrat la o policlinică din Craiova, iar acum se pregăteşte să devină asistentă medicală. În timpul liber, craioveanca lucrează în lemn şi lucrează haine pentru păpuşi.

A spălat ani la rândul cearşafurile şi a făcut curăţenie într-o policlinică din Craiova. Înainte, a fost confecţioner într-o fabrică din oraş. Nu i-a fost ruşine cu munca de jos. „Ca să îţi asiguri un viitor, trebuie să o iei uşor, nu să ocupi din start poziţii înalte. Eu, pentru că am provenit de la ţară, am ştiut ce înseamnă greul, să mergi la sapă, să paşti vacile. Nu mi-a fost ruşine de treaba făcută onest“, spune femeia, în timp ce se aşază pe un scaun şi începe să sculpteze o icoană.

Echipă de familie

Îi este drag de manopera făcută împreună cu soţul ei, alături de care formează o echipă de excepţie. „El dă cu dalta, iar eu şlefuiesc, dau luciu. La sculptură e nevoie de o mână puternică, de bărbat, şi de fineţea unei femei. Una fără alta nu se poate, precizează olteanca“, după care se ridică să aranjeze icoanele pe tarabă.

Pasionată de injecţii

Liliana este de profesie infirmieră, serviciu pe care l-a desfăşurat aproape un deceniu şi care i-a adus satisfacţii enorme. În urmă cu trei ani, s-a înscris la Şcoala de Asistenţă Socială Charles Laugier. Mărturiseşte că şi-a dorit dintotdeauna să facă injecţii şi să panseze. „Chiar dacă mulţi mi-au zis că e târziu şi că nu o să reuşesc să fac faţă familiei şi serviciului, nu m-am descurajat, am mers înainte. A fost o perioadă în care fugeam de la policlinică, îmbrăcam în grabă pe drum halatul şi ajungeam într-un suflet la ore“, îşi aminteşte infirmiera de eforturile pe care le-a depus ca să-şi împlinească visul.

Investiţie de succes

Pentru că, în general, nu se lasă până ce nu duce la bun sfârşit un plan. Aşa a fost şi în cazul icoanelor, în care a investit bani, timp şi