Istoria... lui Manolescu s-a bucurat la noi de o tacere rinceda sau de comentarii "filozofice" gen: sa ne asumam conditia, sa perseveram s.a.m.d. Astea, de la una dintre cele trei, patru minti cu adevarat lucide si impecabil mobilate pe care le mai avem.
Tristeti de lector in Basarabia: cind va fi sa fie de gasita si prin librariile noastre Scurta istorie. Panorama alternativa a literaturii romane de Mihai Zamfir? Am citit, nu mai tin minte pe ce site, ca pariul autorului (sau miza - dar ce mai importa!) e sa vada ce mai spun strict estetic operele literaturii romane, cit trece, daca trece, dincoace (catre eternitate, s-ar zice!), prin grila unui criteriu asa de sever. Un pariu orgolios, nici vorba. Dar daca nu si l-a pus, de pilda, Nicolae Manolescu (atit de injust cu valorile, citeodata), atunci e musai sa vedem cum sustine Mihai Zamfir examenul de capacitate la... donquijotism. Gindul te duce fatal la reactia alor nostri la omologare: ulcerata, cum se astepta, dar ciudat de timida, suferind de o pudibonderie in care simteai ca se convulsionau, laolalta, resentiment, servitute (travestita insa in patriotism, chipurile, atotiertator) si constiinta dureros de clara a inaptitudinii de exprimare. Am uitat sa pun in cont absenta ideilor - sarea si piperul oricarei polemici. Istoria... lui Manolescu s-a bucurat la noi de o tacere rinceda sau de comentarii „filozofice" gen: sa ne asumam conditia, sa perseveram s.a.m.d. Astea, de la una dintre cele trei, patru minti cu adevarat lucide si impecabil mobilate pe care le mai avem. Sigur ca am fi facut o proasta figura daca saream sa ne batem punctual: e dreptul marelui critic, in definitiv, sa-i exalte pe unii, minimalizindu-i (sau ignorindu-i cu desavirsire) pe altii. Dar o discutie publica, printre intelectuali, angajind, de ce nu, si institutiile culturale de resort (Academia, Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor