De vreo trei săptămâni, USL pare permanent în corzi. Agenda publică e dominată copios de petardele adversarilor. După isteria mediatică declanşată de tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase, opera academică a lui Victor Ponta nu-i lasă acum pe români să doarmă noaptea. Naţiunea fierbe de indignare fiindcă doctoratul premierului ar fi parţial mânărit! Vaaai! Dar cum e posibil?! E plagiat! E furt! E de neimaginat!
De fapt, de neimaginat e doar candoarea celor care descoperă acum că trăim într-o cultură a imposturii. Dar cei care strigă cel mai tare împotriva "plagiatorului” Ponta ştiu foarte bine că, dacă toate doctoratele "naşpa” ar fi sancţionate, nu ar mai rămâne mare lucru din clasa noastră politică. Ba chiar ne-am confrunta cu o acută criză de procurori, judecători, poliţişti de rang înalt... Orice comparaţie cu Occidentul intransigent devine hilară. La noi, pasiunea pentru rigoare e strict conjuncturală. Dispare subit, o dată cu "problema” care a trezit-o.
Ce stă, deci, în spatele bruscului interes pentru ghilimele absente din teza lui Ponta? Mulţi comentatori susţin că este vorba de răzbunarea preşedintelui, supărat că premierul i-a ocupat fotoliul rezervat la Consiliul European. Toate firele declanşatoare ale scandalului duc, într-adevăr, la Cotroceni. Miza cred că a fost, însă, alta. Mult mai serioasă. Nu orgoliul rănit la Bruxelles, ci alegerile din PDL. Traian Băsescu era obligat să demonstreze că a rămas indispensabil partidului căruia i-a fost locomotivă, dar pe care părea că l-a tras pe o linie moartă.
După dezastrul de la locale, democrat-liberalii erau în derută. Apăruseră semnale că ar fi gata să rupă cordonul ombilical care îi leagă de preşedinte. Cândva intangibili, oamenii lui Zeus s-au trezit apostrofaţi deloc amical de colegi care altădată le cântau osanale. Mai lipsea foarte puţin ca valul contestării să ajungă până la Co
