Se pare că și finalul de an va sta, ca mai tot anul care a trecut, sub semnul dezvăluirilor lui Snowden despre activitățile NSA în privința urmăririi comunicațiilor din Internet.

Săptămână de săptămână, apar noi informații. Aflăm despre interceptarea convorbirilor unor oficiali europeni, despre activități de spionare a cetățenilor Braziliei, Mexicului, Franței, Germaniei și tot așa.

Oricâtă agitație ar provoca aceste știri, ele nu ar trebui să ne surprindă prea tare. Pe de o parte, instituțiile care se ocupă cu adunarea de informații fac ceea ce știu mai bine. Tehnologia computerelor le-a dat posibilitatea să facă asta la o scară la care de exemplu Securitatea lui Ceaușescu nu putea decât să viseze. Pe de altă parte, principiul “ noi vrem informație și nu vrem să știm cum o obțineți” a fost cultivat prea multă vreme chiar de societatea civilă, ca să nu mai vorbim de politicieni,  așa încât revolta de acum seamănă cu vărsatul lacrimilor de crocodil.

E interesantă însă mai ales desfășurarea evenimentelor în zona întreprinderilor din domeniul tehnologiei.  Una din știrile mai recente acuză RSA – pionieri ai criptografiei cu chei publice și inventatori ai algoritmului cu același nume ( provenind de la inițialele  lui Ron Rivest, Adi Shamir, și  Len Adleman, fondatorii firmei și creatorii acestui algoritm) că ar fi primit 10 milioane de dolari pentru a implementa un generator de numere pseudo-aleatoare greșit în produsele lor. O mică digresiune: algoritmii cu chei publice nu folosesc o singură cheie pentru securizarea  datelor, ci doua: una publică, cu care datele sunt transmise criptat, și una privată cu care sunt decriptate. Astfel se elimină punctul slab al algoritmilor simetrici, și anume necesitatea transmiterii cheii către corespondent ( cheie care ar putea fi interceptată și folosită de o terță parte). In cazul algoritmilor cu chei publice, cel