Călător pentru câteva ceasuri, ori pentru câteva zile, în Delta Dunării, te întorci de acolo povestind extaziat cât de mult te-au impresionat locurile, despre care vorbeşti folosind expresii precum: "univers de apă", "rai acvatic", "paradisul păsărilor", "tărâm mitic"... şi cine ştie ce alte vorbe poetice îţi mai trec atunci prin minte. Lauzi necontenit liniştea, natura, lipsa stresului... Totuşi, frumuseţea zilelor de vacanţă e oximoronică vieţii aspre pe care localnicii o duc aici. E greu însă de explicat de ce "oamenii Deltei", în ciuda vicisitudinilor cu care sunt confruntaţi zi de zi, rămân în continuare în satele durate în mijlocul apelor, ducând un trai aspru şi greu, mai ales iarna. E la mijloc o legătură intimă cu mediul, care se transmite genetic. Oamenii Deltei trăiesc de generaţii întregi după aceleaşi ritmuri ale naturii. Ei au o dietă bazată aproape exclusiv pe peşte - apropo, studii pe un grup de copii şi adolescenţi din Delta Dunării au arătat că aceştia au o imunitate crescută, faţă de copiii din alte zone ale ţării - şi o existenţă care se consumă sub provocarea crivăţului, a îngheţului, a izolării. Nouă, celorlalţi, ne e greu să trăim în locul lor - nici ei, şi nici noi nu ne dorim asta - dar ce putem face cel mai bine este să înţelegem Delta şi oamenii ei, să conservăm locurile şi tradiţiile, să nu creăm restricţii şi adversităţi. Să dăm o mână de ajutor, fiecare cum ne pricepem mai bine.
Salvaţi Dunărea şi Delta a militat încă de la înfiinţare, între altele, pentru limitarea activităţilor industriale din Delta Dunării, fiind în acelaşi timp susţinător fervent al dezvoltării de activităţi sociale benefice pentru comunităţi, dar inofensive pentru natură, precum ecoturismul, agricultura ecologică şi turismul cultural. Dacă ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, susţinea nu demult că Delta Dunării "nu este o priorit