Cercetările privind fabricarea apei grele începute la Cluj în 1958 au impulsionat o industrie care acum se situează pe locul 1 în Europa. În plin Război Rece, în 1958, la Cluj începeau cercetările pentru producerea de apă grea, element indispensabil unui reactor nuclear. La peste 50 de ani de atunci, uzina românească de apă grea este cel mai mare producător european de profil.

Se crede că Ceauşescu intenţiona să construiască bombe nucleare, motiv pentru care a dispus producerea de apă grea în masă. Afirmaţia apare în cartea istoricului Alex Mihai Stoenescu, „În sfârşit, adevărul“, care adună mai multe interviuri cu generalul Victor Atanasie Stănculescu, însă nu a fost demonstrată până în prezent. Cert este că România a produs propria apă grea, folosită şi în prezent la centrala nucleară de la Cernavodă. Iar totul a început în 1958, într-o luptă strânsă cu actualii mari producători mondiali, India şi Canada.

Cercetările au debutat la Institutul de Fizică Atomică de la Cluj în anul 1958, sub conducerea profesorului Victor Mercea, membru corespondent al Academiei Române, care a devenit, mai apoi, şi membru al Societăţii Americane Nucleare. Specialistul s-a stins din viaţă în 1987, la Cluj-Napoca. „S-a decretat, în anii ’50, înfiinţarea unui grup de cercetători la Cluj, în cadrul Academiei Române, cu un caracter aparte. I s-a dat sarcina să abordeze fizico-chimia separării deuteriului, respectiv a apei grele. Procedeul de separare ales a fost schimbul izotopic dintre apă şi hidrogen.

Erau tineri, iar printre cei 15 se afla şi Victor Mercea, care mai apoi a preluat conducerea Institutului“, povesteşte Valer Almăşan, directorul ştiinţific al actualului Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologie Izotopică şi Moleculară (INCDTIM) Cluj-Napoca, fostul Institut de Fizică Atomică Cluj. „În natură, dintr-un milion de molecule, 150 sunt de apă gre