Suntem înconjuraţi de elemente care ne vor moartea la orice pas, nu ne putem feri de toate, este imposibil, important e să nu le luăm în seamă. Exact aşa cum fac copiii.

Am întâlnit un om care mi-a mărturisit emoţionat că are o frică viscerală faţă de zacuscă pe care o percepe drept monstruoasă. I se trage de la o perioadă când, student fiind, primeau la cămin săptămânal de acasă atât el, cât şi colegii săi de cameră, cantităţi enorme din acest preparat „legumicol” tradiţional şi, de ce să n-o recunoaştem obiectiv, gustos, care a ajuns să devină un coşmar pentru bieţii tineri lipsiţi de resurse financiare şi de posibilitatea de a-şi procura altfel de hrană. Ei erau siliţi să digere de foame zilnic „oribila” pastă. Cu pâine şi cu apă ca nişte adevăraţi condamnaţi la camera de tortură.

Gândindu-mă la acest „caz”, încetul cu încetul mi s-a deschis în faţa ochilor un univers întreg al fricilor care îi stăpânesc pe bieţii oameni predispuşi mereu la orice alterare psihică şi ameninţare exterioară şi, din pur egoism, pe de o parte, pentru a mă elibera de anxietatea ce m-a cuprins, şi din sadism, de cealaltă parte, pentru a vedea şi pe alţii suferind, combinat într-un final cu un strop de altruism, mi-am propus să împart această experienţă a groazei cu eventualii cititori în speranţa că voi induce unele stări neconfortabile, care vor declanşa la rândul lor (sper) un efect sănătos de catharsis, de eliberare şi indiferenţă faţă de tot ce e rău împreună cu o dorinţă de viaţă sinceră, deschisă. Vreau să îl fac pe curios să conştientizeze câte pericole există în lume şi la câte se expune în fiecare secundă a vieţii lui şi în acelaşi timp să le accepte cu stoicism ca pe un dat.

Sunt sigur că rareori suntem conştienţi de câte ameninţări cu moartea ne pasc în fiecare moment al zilei, când, însă, realizăm acest lucru suntem cuprinşi de un soi de paralizie tempora