Dar lucrul cel mai important este ca, asa cum o reconstruieste critic, biografia lui Blecher devine o componenta esentiala a propriei opere. Abia in acest punct incepe constructia criticii, abia in astfel de analize de nuanta Doris Mironescu isi scoate la iveala intreaga finete a analizei. De ani buni, exista la Iasi un important reviriment al criticii literare. Nu o spun doar eu, implicat in acest fenomen, ci o vede limpede toata lumea, din orice colt al tarii. Recent, un critic respectat si cunoscut prin cronicile si studiile publicate, de ani buni, in Suplimentul de cultura, Bucurestiul cultural si Timpul, l-am numit pe Doris Mironescu, a debutat cu o carte excelenta, care deja a inceput sa stirneasca ecouri si sa culeaga premii. Le merita cu prisosinta. Volumul se intituleaza Viata lui M. Blecher. Impotriva biografieisi a aparut la editura Timpul din Iasi. O biografie a lui M. Blecher, scriitorul care si-a trait cea mai mare parte a vietii la orizontala, incorsetat in ghips, care a murit la nici 29 de ani, atunci cind cei mai multi dintre noi abia incepem sa avem o biografie, poate parea un pariu greu de cistigat, daca raminem fideli vechii viziuni asupra unei astfel de lucrari, ca aglomerare de evenimente, ca retea de relatii. Autorul opteaza insa pentru refacerea unei biografii spirituale, mult mai importante decit o searbada innodare a suferintelor si bolilor lui Blecher, condimentata inevitabil de o atitudine necritica empatica. Criticul nostru are, insa, suficiente rezerve de rationalism pentru a ocoli o atare solutie; de altfel, el denunta inca din prima pagina a cartii sale si „pericolul mitizarii, al ratarii subiectului din exces de zel, al inlocuirii individului-autor cu personajul abstract care i-a scris (si, se intelege, i-a «trait») opera". Blecher este, la urma urmelor, un mare scriitor, nu un bolnav care, sarmanul, a scris citeva carti in care si-a