Au fost vremuri, nu demult trecute, când românii făceau armată din obligaţie. Şi nu le era tocmai silă de ea. Mulţi dintre cei care au făcut armata regretă acum că fiii lor nu mai sunt nevoiţi să treacă printr-o experienţă în urma căreia "deveneau bărbaţi".
Aşadar, era bună armata pentru dezvoltarea psihică a unui tânăr, sau era doar o perioadă "moartă" din viaţa lui? Înainte puteai să fentezi armata cu prelungirea sine die a facultăţii. Acum, nu mai e nevoie, ba chiar eşti plătit bine dacă vrei şi poţi să fii soldat al Armatei Române.
Înainte, ca soldat, îţi lăsai mama şi iubita plângând la porţile unităţii. Acum, te aşteaptă cu bani acasă. Înainte, primeai pachet şi ţigări peste gardul unităţii. Acum, mai degrabă tu eşti cel care le pune pâinea pe masă, pentru că se ştie că "armata plăteşte bine". Dar aceste lucruri sunt mai puţin importante. Ceea ce contează cu adevărat sunt experienţele de viaţă pierdute şi cele câştigate de tânărul român odată cu desfiinţarea armatei.
De câştigat, e simplu de spus: un an în plus în societate, alături de fete, distracţii sau un an în plus pentru a-ţi pregăti cariera profesională. Sau, pentru cei săraci, un an în plus pentru a-şi ajuta familiile, care se bazează şi au nevoie de puterea lor de muncă. Doar au cam 20 de ani.
Armată, responsabilităţi, instrucţie şi cântece
Mai complicat este cu "recensământul" lucrurilor pierdute. Dar să încercăm! Vă invit să completaţi lista fiindcă, sigur, sunt mult mai multe de spus.
E imposibil ca într-o discuţie între doi bărbaţi de peste 30 de ani să nu fie şi vreo referire legată la armată. Şi asta pentru că, dacă nu aveai pile, făceai armata în altă localitate decât cea de origine. Aşadar, un prim lucru pe care tinerii l-au pierdut este experienţa de a se rupe pentru o perioadă lungă de timp de familiile şi locurile în care
