Dacă decizia privind reprezentanţii societăţii civile în CSM nu a pus probleme, în cazul validării celor 11 magistraţI situaţia este de natură a fractura instanţa constituţională.

La polul opus deciziei luate cu vot majoritar, se situează cei trei judecători ai CCR care în opinia separată precizează că sesizările de neconstituţionalitate a celor două hotărâri ale plenului Senatului erau inadmisibile. Aceştia consideră că "nu se poate susţine că textul alin.(1) al art.27 din Legea nr.47/1992 în noua redactare supune controlului de constituţionalitate toate hotărârile, atât cele adoptate de fiecare Cameră, cât şi cele ale Parlamentului. Altfel spus, că prin acest text, Curtea Constituţională a dobândit competenţa de a se pronunţa asupra tuturor hotărârilor Parlamentului, situaţie în care Curtea Constituţională ar deveni un Super – Parlament”. Cei trei judecători constituţionali arată că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile cu character normative, nu şi cele individuale cum sunt hotărârile privind numiri şi alegeri în funcţii şi cele referitoare la valitarea în funcţii. În opinia separată, Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Puskàs Valentin Zoltàn menţionează: "Considerentele deciziei privitoare la autoritatea constituţională Consiliul Superior al Magistraturii, sunt, de principiu, corect reţinute, dar pentru reţinerea competenţei şi admiterea sesizării s-a operat cu aprecieri şi limbaj tehnic juridic de natură a da alt sens şi altă finalitate controlului de constituţionalitate. Este cert că alegerea membrilor CSM înscrişi în lista supusă validării a fost făcută de magistraţii judecători şi magistraţii procurori, pe categorii de instanţe şi categorii de parchete, în conformitate cu prevederile Legii nr.317/2004, a Regulamentului de aplicare nr.327/2005 şi a Regulamentului privind alegerile şi documentele acestora. Toate et