Apreciez foarte mult comentariile cititorilor mei si caut mereu sa tin cont de continutul lor. De curând, dupa un articol in care imi exprimam teama ca bâlbâielile si certurile continue, uneori cu iz de mahala, ale actualei puteri ar putea duce la situatia catastrofala a revenirii PSD la putere, un cititor imi reproseaza ca nu mai inteleg nimic din politica româneasca din moment ce critic PSD si ca articolul meu e pura propaganda politica. (Curios, in numarul precedent al Gazetei, un alt comentator, cu dreptul legitim la exprimarea propriilor opinii, criticase actuala putere si o laudase pe precedenta; acesta n-a mai fost considerat mesaj politic). Dar, deoarece respectivul cititor mi se adresa la persoana a doua singular, iar limbajul era aproape de vecinatatea insultei, mi-am dat seama ca respectivul cititor imi este superior, si am hotarât sa analizez cu mai multa atentie afirmatia Domniei sale. Intr-adevar, n-am inteles multe din politica PSD, indiferent de titulatura sub care s-a prezentat de când, dupa Revolutie, si-a schimbat vechiul nume. N-am inteles de ce, pentru a transforma o anumita persoana in erou si salvator national, a trebuit asasinati Ceausestii si atâtia nevinovati in zilele Revolutiei. N-am inteles masurile imediate pentru câstigarea popularitatii, si care s-au dovedit profund gresite. Micsorarea vârstei de pensionare, prin scaderea numarului celor angajati in activitati productive, a facut ca acesti pensionari sa aiba acum o pensie de mizerie. Inapoierea pamânturilor taranilor, activitate necesara, dar prost gândita, a dus la distrugerea multor cladiri, a sistemelor de irigatii, a perdelelor de protectie; totul ca taranii sa spuna „ixulescu“ ne-a dat pamântul si sa devina astfel, alaturi de pensionari, votanti fideli ai partidului. N-am inteles de ce s-a trecut imediat la saptamâna de lucru de cinci zile, ca si când prin moartea lui Ceausescu a