Va fi greu pentru cele doua forte aflate, pana mai ieri, in conflict deschis nu sa coabiteze, dar cel putin sa colaboreze, pentru scoaterea carutei - Romania numita - din sant. Presedintele re-nesuspendat a promis ca va incerca sa redea "sentimentul increderii", altfel zis, un tratament ambulatoriu intru disiparea urii, a suspiciunii, a dihoniei. Am fost injurat copios, pe site-ul „Ziarului...", pentru articolul „Doi aventurieri", publicat in urma cu peste o luna in aceasta pagina. Este probabil ca cei care m-au balacarit, sub protectia anonimatului, ma cunosteau, intrucat au „avansat" niscaiva particularitati din viata mea. Intre altele, m-au facut „mos" si m-au indemnat sa-mi vad de treaba, sa nu ma mai bag unde dumnealor, tineri si nelinistiti, se pricep de minune. O fi, ca prea le-au zis cu foc. Nu ma recunosc ca „mos", dar ma recunosc ca „batran, om in varsta", nu stiu daca mai intelept, asa cum sugereaza vechea zicere: „Cine n-are un batran, sa-l cumpere..." Evident ca e vorba de o cumparare simbolica, nu dintr-acelea care se mai practica pe la referendumuri, cand oamenii sunt amagiti cu trei lulele, trei surcele... si o bere. La demersul despre care fac vorbire au fost si voci care m-au incurajat, care au spalat rusinea acelor scuipaturi, spunandu-mi ca i-am calcat pe coada pe sustinatorii aventurierilor si tocmai de aceea au recurs la sublimat, in lipsa de alte argumente. Intamplarea a facut ca tocmai atunci, fiind eu „mos" si mai fiind si „turta", sa nu mai rezist la temperaturile iesene de coacere, retragandu-ma mai spre munte, intr-un loc fara acces la media, asa incat i-am lasat pe protagonistii razboiului de 30 de zile sa fiarba fiecare in propriu-i suc, eu multumindu-ma cu glas de pasarele si susur de izvor. Amu', ce sa zic, referendumul a confirmat ceea ce o minte lucida ar fi putut anticipa. In primul rand, a confirmat inutilitatea acestui scrutin, fa