Jos de pe ferry-boat-ul furnicar si hai sa gasim odata Vila Angeliki, ca trece vara de cand tot stam pe sosele, asa de lung mi s-a parut drumul din Romania!

Dar, vorba unui cititor care mi-a scris zilele trecute, merita sa treci prin calvarul sutelor de kilometri de sosea ne-europeana cand stii ca, la final, te asteapta batrana Grecie cu soare, mare si taverne!

Nu neg. De fapt, sper sa-i dau dreptate, inca n-am gustat din placerea locului, dar iata ca ne apropiem de gazda noastra, asa ca iesim rapid de pe vaporul pe care incape tot ce vrei si o taiem spre nord. Inainte, mai facem un scurt popas la o benzinarie pentru a tine sub control consumul de combustibil.

Kerkira, sau Corfu Town, in varianta englezita a capitalei, e cam la jumatate intre nord si sud a insulei, iar noi trebuie sa “urcam” putin pentru a atinge zona Dassia, plaja Kaminaki, unde mult-visata vila Angeliki apare in documentele noastre de calatorie.

Drumul e bun, cel putin pe aceasta portiune de inceput, vedem noi mai incolo! Deocamdata, promite, bagam viteza, nu prea tare, caci insula-i stramta, la fel si soseaua, mare lucru daca poti calca peste 70 km/h.

Se apropie satul Nisakion, cel care, potrivit adresei de la agentia de turism, gazduieste casa de oaspeti romani. Viraj la dreapta, usooorr, ca-i plin de serpentine, plaja se lasa abrupt la vale, pe-aici trebuie sa fie si casuta noastra!

Coboram pe un drum atat de inclinat de parca zici ca-i trambulina! Uiii, frana sa tina, si tine (am schimbat placutele inainte de excursia asta), incredibil, oare cum or fi pus casele astea pe astfel de povarnisuri!? Nu zic, e minunat peisajul, dar ai senzatia ca vine dealul pe tine, asa de verticala-i senzatia!

Cu chiu, cu vai, dam peste vila. O batranica simpatica, din casa de alaturi, ne da cheile si ne pofteste la cazare. Dragut! Trei camere, o foarte inghesuita vedere la m