Acum doua decenii doctrina leninista, baza dictaturilor comuniste, primea o lovitura mortala. Organizat de acolitii secretarului general la PCUS, Mihail Gorbaciov, puciul avortat lamentabil din august 1991 a probat esecul institutional, social si moral al sovietismului. Gorbaciov se facuse vinovat, in ochii lor, de tradarea principiilor comuniste, de abandonarea dogmei sacrosancte a “rolului conducator al partidului”. Dar bolsevismul era el insusi o versiune a marxismului si inca una hegemonica. Sigur, a existat marxism occicdental, dar el a ramas mai degraba in exercitiu abstract si speculativ. In locul libertatii promise de fondatorul materialismului istoric, s-a nascut, cat sepoate de concret, universul concentrationar. “Omul Nou” s-a dovedit o himera funesta, un proiect menit sa distruga omul interior. Prometeu dezlantuit, titanul rebel celebrat de Shelley, unul dintre poetii favoriti ai lui Karl Marx, s-a metamorfozat in Gregor Samsa, simbolul dezumanizarii, al degradarii la conditia de insecta. In locul unei asociatii libere a producatorilor, s-a constituit ceea ce elevii lui Lukacs, Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus, au numit dictatura asupra nevoilor umane. Public mai jos raspunsul meu la intrebarea propusa de Cristian Robu-Corcan si Liviu G. Stan, aparut in cadrul rubricii lunare “Pornind de la Kolakowski” din revista “Obiectiv Cultural”.

http://cultural.obiectivbr.ro/opinii/52075-pornind-de-la-kolakowski.html

Socialismul, ca realitate istorică, ni se înfăţişează ca fiind despotic şi nu acelaşi cu cel preconizat de Marx. Kolakowski priveşte acest lucru dintr-o dublă perspectivă: doctrina nu este întru totul inocentă, dar e şi absurd să afirmi că formele despotice de socialism sunt o urmare directă a ei. Tot Kolakowski admite că, dacă poate exista o tehnică de înfăptuire a unităţii sociale, atunci aceasta este despotismul. Însă unitat