Ochi nesfârşit

şarpele sacru

încătuşat

de umbrele veacului

în respiraţia mitică

a pietrei

aşteaptă răscumpărarea

clipei

foşnetul de sus

e acelaş cu tainica

adiere de jos

aşteptarea

se face ochi nesfârşit

dincolo de orbirea oglinzilor

Pasărea din aşteptare

privirile prinse

în capcana oglinzii

preschimbă neîncetat

culorile lumii

şi adâncesc

lumina tresărită

haosul generează

întrebări şi întoarceri

dintr-un cuib

de aer adânc

zboruri ciudate

bat aripi de necitit

o aşteptare nesfârşită

ascunde

pasărea rostuitoare

dezlegătoare de semne

Bufniţa polară

alba

trece patima

strâmtorilor negre

jinduind

vibrarea şi umbrele

aurorei boreale

pe urmele albe

zăpezile aspre

despart adânc

ochiul şi depărtările

prin care zboară

bufniţa polară

Moartea sclipind

un zbor răzvrătit

bate aripi

într-o zare târzie

în care demult

nu-i urmă de pasăre

ce duhuri vibrează

răstimpul şi clipele

în goluri adânci

de stare născândă?

moartea sclipind

în temeri îndepărtate

Cuvinte nerostite

grindini negândite

întâmplări înşelătoare

îmi cad în palmă

de-a lungul cuvintelor

pe care nu le-a rostit

cel pierdut prea devreme

zadarnic câte o stea

zburătoare

se nimereşte

în cununa neuitării

cuvintele rămân tăinuite

în tăcerea neclintită

din iarba mormântului

Răstimpul dat