In colectia "Biblioteca Polirom" a editurii cu acelasi nume gasim, aparuta de curand, o carte cu totul speciala semnata de importantul filozof existentialist francez Jean-Paul Sartre si intitulata "Carnete dintr-un razboi anapoda". Este una dintre lucrarile speciale ale ganditorului, pentru ca il regasim pe Sartre in situatia disperata de soldat pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial, chinuit si atunci, ca si mai tarziu, de-a lungul vietii, de aceleasi eterne probleme ale individului in societate si istorie. Pentru intelectualul elitist, preocupat de profesorat, de tratatele de filozofie si de propriile obsesii, razboiul si prizonieratul, cu viata in comun, "corp la corp", au constituit o experienta fundamental noua si o revelatie, punandu-l in situatia de a trai, timp de aproape doi ani, alaturi de categorii umane ignorate pana atunci si de a simti existand, alaturi de propria fiinta, fiinta celuilalt. A reusit, dupa cum spune el insusi, sa comunice cu toti acesti oameni, sa gaseasca un limbaj comun, sa vorbeasca de la egal la egal. A fost o experienta unica pe care nu va mai avea ocazia sa o refaca si pe timp de pace, cand ceilalti existenti vor deveni "infernul".
"Carnetele" lui Sartre constituie in primul rand o descriere obositor de minutioasa a "ciudatului razboi" dus de armata franceza in spatele frontului, in perioada premergatoare marilor masacre. Dar marturia sa despre razboi intereseaza in masura in care este spatiul unei geneze. Marile teme ale "Carnetelor..." sunt aceleasi cu cele din textele literare si filosofice de mai tarziu: fiinta in lume, fiinta si istoria, libertatea si autenticitatea.
Marturia lui Sartre despre razboi este in acelasi timp filosofie si literatura, fenomenologie a constiintei si povestea a cinci luni din viata - noiembrie 1939 - martie 1940.
La cativa ani dupa razboi, in 1953, rasfoind carnetele de
