În jurul Ligii I gravitează mai mulţi tehnicieni care, în ultimii cinci ani, n-au dus niciun sezon de la un capăt la altul la o singură echipă, n-au câştigat niciun trofeu în această perioadă, dar sunt constant plimbaţi de la un club la altul pe post de „salvatori".

Odată cu revenirile „în forţă" ale lui Viorel Hizo şi Sorin Cârţu la Vaslui şi la Braşov, Liga I şi-a regăsit unii dintre cei mai „plimbăreţi" antrenori.

În total, cei doi, ambii cu peste 400 de meciuri pe banca unei echipe în Liga I, liderii acestui clasament între tehnicienii în activitate, au pregătit 27 de formaţii!

Iar rezultatele sunt „pe măsură": Hizo n-a luat niciun trofeu în întreaga sa carieră de 22 de ani, în timp ce Cârţu n-a mai câştigat nimic din 1991. Cu toate acestea, patronii echipelor din Liga I se încăpăţânează să apeleze la ei, deşi, invariabil, finalul e acelaşi: demiterea după câteva luni.

Cei doi „veterani" nu sunt însă singurii antrenori cu acest parcurs, ci doar exponenţii unui întreg grup de „traseişti", din care se mai „remarcă" Şumudică, Lăcătuş, Stoichiţă sau Mulţescu ca demni reprezentanţi ai sistemul rotaţiei.

La o simplă verificare a CV-urilor acestor tehnicieni se poate observa un lucru incredibil. Dacă se iau în calcul doar ultimele cinci sezoane, niciunul dintre ei n-a reuşit să ducă o stagiune de la un capăt la altul pe banca unei singure echipe! Şi niciunul n-a reuşit să câştige vreun trofeu!

Întrebări fără răspuns

*Cum se explică atunci că, pentru patronii din Liga I, ei mereu apar ca o soluţie de primă mână atunci când se discută înlocuirea unui antrenor?

*Cum de şi-a făcut Şumudică faima unui tehnician de valoare după ce a fost dat afară de la ultimele patru echipe antrenate?

*Cum de Mulţescu îi poate spune, fără să clipească, lui Balaci „tu ai antrenat doar la cămile, p-aici e mai greu", dar în CV-ul