In prima parte a copilariei mele era senzational sa ai un goblen frumos pe perete si un milieu cu bibelou pe televizor. Bibeloul din portelan era de cateva tipuri: betivi leganandu-se cu o sticla vopsita-n maro, Mos Craciun sau vanator costumat in verde cu o pusca stramba-n spate. KITSCHUL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE VALOAREA MEA. Nimic nu onora mai mult o locuinta decat o carpeta reprezentand fuga cu rapita cadana

In prima parte a copilariei mele era senzational sa ai un goblen frumos pe perete si un milieu cu bibelou pe televizor. Bibeloul din portelan era de cateva tipuri: betivi leganandu-se cu o sticla vopsita-n maro, Mos Craciun sau vanator costumat in verde cu o pusca stramba-n spate.

La un moment dat, prin 1981- ’82, goblenul a fost detronat. Nu mai era de "bon ton" sa ai atarnat pe perete un Iisus fabricat de mana, cu migala. Nu de alta, dar un goblen nu putea sa fie foarte mare. Procesul de fabricatie tinea mult si costa in jur de 1.000 de lei (o treime de salariu) sa iti iei unul.

DETRONAREA. Primul om la care am vazut o "rapire din serai" a fost un unchi de a doua, sofer de tir. Ii spunea ororii de pe peretele din dormitor, in mod arhaic, laicer. Era o carpeta lucrata mecanic, cu niste turci urati cu turbane roz, care calareau si tineau de maini niste cucoane plusate, care nu pareau nici triste, nici bucuroase. Fiind precoce, am incercat sa-mi inchipui ce le vor face turcii domnisoarelor dupa ce ajung intr-un loc sigur. Am avut chiar cateva vise erotice cu cadane. Nelu, asa il chema pe unchiul meu, cumparase porcaria din Turcia, pe unde trecuse cu camionul. A fost unul dintre promotorii unei noi mode. Intr-un interval de un an si ceva toti toparlanii isi trasesera "rapire". E adevarat, la inceputul anilor ’90 acelasi personaj a dat jos turcii si a pus in loc un fototapet "frumos" cu un parau linistit care circula printre copac