Chirurgii romascani considera operatiile pe cord ca fiind cele mai dificile. Sansa de supravietuire este dictata de priceperea medicului, de timp si de Dumnezeu. Nu putine sint cazurile in care medicul trebuie sa ia inima pacientului in mina, pentru a-l tine in viata. Inima. O simti cum bate si te minunezi, pentru ca tocmai acolo incepe si se sfirseste viata. Cu un simplu ticait. Te doare cind te supara cineva. Te doare cind iti moare cineva. Sint momente in viata cind parca ai vrea sa-ti smulgi inima din piept, sa vezi ce nu merge bine la ea si sa indepartezi cu mina partea stricata. Pentru oamenii obisnuiti, ticaitul inimii nu inseamna altceva decit viata. Mecanismul care sustine viata nu intereseaza. De asemeni, nu intereseaza pe nimeni ca inima are atrii, ventricule sau ca sint artere care dirijeaza singele si viata. Pentru unii oameni, cum sint medicii chirurgi, acest lucru poate fi esential in lupta cu moartea. De obicei, interventiile pe cord, sau operatiile pe inima, cum le spun oamenii obisnuiti, implica o specializare si aparatura care se gasesc doar in spitalele universitare. Cu toate acestea, la Spitalul Municipal Roman se fac astfel de interventii, daca viata unui pacient atirna de o simpla, dar complexa bataie de inima. De la inceputul anului, medicii chirurgi s-au confruntat cu citeva situatii in care a trebuit, la propriu, sa faca inima sa bata. Chiar daca interventiile chirurgicale pe cord se fac doar in spitalele din orasele mari, sint situatii in care viata unor pacienti depinde de atingerea medicilor. De regula, in Spitalul Municipal, astfel de interventii se fac in cazul plagilor injunghiate in regiunea inimii. "Am avut pina acum citeva cazuri in care am intervenit pe cord, dar numai la agresiuni. Norocul pacientilor a fost ca aceste plagi injunghiate sint doar penetrante si nu perforante. Practic, acest gen de operatii presupune toracotomie, car