La Bonagia, loc în care am păşit prima dată în fapt de vară, am regăsit amici vechi şi savori cunoscute.
Bună ziua, prieteni! Am rostit, cu voce tare, aceste trei cuvinte, o dată ce am ajuns în micul sat de pescari sicilian şi..., ei bine, da, ni s-a răspuns la fel.
La Bonagia, loc în care am păşit prima dată în fapt de vară, am regăsit amici vechi şi savori cunoscute. Dinamismul lui Gianni Zichichi – de care ne apropiaserăm în iarnă, la Bucureşti – avea să ne atragă într-un vîrtej al degustărilor. Gianni este bucătar-şef al restaurantului "Nanni" (unul dintre promotorii mişcării "slow-food" în zonă) şi în zilele Festivalului BonTon rostul lui a fost acela de a veghea asupra celor cîteva "isole" (insule) de unde puteai cumpăra, pe cîţiva bănuţi, un meniu complet cu bucate locale. Specialitatea lui este cuşcuşul, pe care îl pregăteşte fie după reţeta clasică, fie în combinaţii rafinate.
Cuşcuş cu peşte
Reminescenţă a lumii arabe, la Trapani, cuşcuşul se prepară însă cu peşte şi cu fructe de mare. Asta îl diferenţiază de reţetele de pe coasta nordică a Africii (care nici nu e foarte departe, de altfel). Pe lîngă cuşcuşul din grîu dur, ai nevoie de peşte mic (diferite specii) pentru supă, roşii coapte, usturoi, ceapă, pătrunjel verde, migdale, scoici, crevete, peşte-scorpie, biban de mare sau alt peşte marin, foi de dafin, ulei de măsline, boia de ardei, sare, piper. Destul de complicată, reţeta presupune folosirea unor vase speciale, numite aici "mafaradda" şi "cuscusiera", fără de care, spun sicilienii, niciodată nu vei obţine un cuşcuş adevărat. Privită de un profan, pregătirea acestui fel de mîncare poate fi asociată cu un ritual, ceea ce dă şi un plus de magie gastronomiei locale.
"Zacusca" lor
N-a lipsit, din acest festival culinar, nici "caponata", o mîncare asemănătoare şi cu zacusca noastră, dar şi cu ghiveciul, şi c