Alegerile pentru Parlamentul European au început ieri în Marea Britanie şi în Regatul Ţărilor de Jos. Cele două state au dat startul unui scrutin ce se va desfăşura în 27 de ţări şi va implica peste 375 de milioane de votanţi. Sau, cel puţin, o parte dintre aceştia.
Campania electorală cu teme europene n-a fost atât de convingătoare pe cât îşi propusese. Dezbaterile din ţările membre s-au axat tot pe probleme naţionale (economia, scandalurile şi crizele politice interne, şomajul). Iar mulţi eurocetăţeni consideră, în continuare, că miza acestor alegeri este cel puţin redusă, neavând încredere în Parlamentul European ca instituţie cu atribuţii care să le afecteze în mod direct vieţile. Jurnalul Naţional vă prezintă principalele argumente pro şi contra participării la votul de duminică, aşa cum au fost ele expuse de comentatori, analişti şi publicaţii din Europa. O scurtă evaluare a puterii de decizie pe care o are Parlamentul European, a principalelor legi adoptate, a rolului exact pe care îl joacă în complexa schemă birocratică a Uniunii Europene, dar şi a criticilor care i se aduc.
TOT MAI MULTĂ PUTERE
Este un fapt paradoxal că interesul cetăţenilor faţă de aceste alegeri scade pe măsură ce competenţele Legislativului Uniunii sporesc. Din 1979, când au avut loc primele alegeri directe pentru ocuparea fotoliilor de europarlamentar, şi până azi, această instituţie a UE a căpătat prerogative tot mai ample, răspunzând dorinţei alegătorilor de a se simţi reprezentaţi de cei pe care îi trimit la Strasbourg şi Bruxelles. S-a ajuns ca Parlamentul European să decidă împreună cu statele membre reunite în Consiliu asupra a 60% din legislaţia aplicată în UE (procedura de codecizie). În anii următori, proporţia va ajunge la 90%, după adoptarea Tratatului de la Lisabona, care va funcţiona ca o Constituţie europeană. Parlamentul are puterea de a d