• Cuvintele sunt de prisos in fata unui moment atat de emotionant • Inainte de a inchide ochii pentru totdeauna, parintele Iustin Parvu a lasat un testament nescris care ii vizeaza pe credinciosii din intreaga tara • Ultimele sale cuvinte, rostite cu acelasi glas bland in chilia sa, sunt graitoare pentru orice muritor • O mare de lacrimi s-a varsat la capataiul duhovnicului, care a lasat in urma cea mai valoroasa mostenire • "Nu plang din cauza unei dureri pricinuite de pierderea parintelui, pentru ca nu este o pierdere! Este un mare castig. Am castigat un sfant", a spus o credincioasa din Suceava.

O mare de credinciosi a ales sa stea ieri la capataiul celui care le-a fost duhovnic si sa-l conduca pe ultimul drum la Manastirea Petru Voda. Sute de oameni au aflat si care au fost ultimele dorinte ale parintelui, spuse cu acelasi glas bland chiar inainte sa treaca in nefiinta. Parintele Iustin Parvu a lasat in urma un testament nescris, ca litera de lege pentru toti cei care nu au uitat sa-si intoarca fata catre Dumnezeu. Ultimele dorinte ale parintelui au fost impartasite intregii multimi inlacrimate. In ultimele zile, duhovnicul a fost secatuit de putere si chinuit de dureri fizice cumplite. A stat inchis in chilia sa si intr-un moment de har si trezire fizica a vrut sa-si ceara iertare tuturor si a numit pe cel care va fi urmas al obligatiilor administrative pe care le-a indeplinit fara nicio pata pana in ultima clipa. Dupa acest moment a marturisit din adancul sufletului cele mai mari dorinte care se adreseaza intregului neam. "La sfarsit a vrut sa spuna «poporului fara stapan», asa cum isi denumea neamul, care sunt cei patru stalpi de sustinere a sufletului. Prima data a subliniat importanta unitatii in orice situatie de grea incercare in care dezbinarea provoaca deznadejde si haos. A doua mare dorinta a fost sa nu se uite ca pocainta batatoreste drumul