Fiecare cetăţean cu drept de vot din România are în casă un document numit “carte de alegător” pe care nu l-a folosit niciodată şi nici nu îl va utiliza. Din lipsa unui cadru legal, cartea de alegător nu are valabilitate în faţa comisiei electorale. Fiecare cetăţean cu drept de vot din România are în casă un document numit “carte de alegător” pe care nu l-a folosit niciodată şi nici nu îl va utiliza. Din lipsa unui cadru legal, cartea de alegător nu are valabilitate în faţa comisiei electorale.

În anul 2000 s-a iscat rumoare în rândul populaţiei României, care s-a trezit cu două rânduri de buletine. Unul era cel arhicunoscut, primit la vârsta de 14 ani, iar altul, nou, numit “carte de alegător”. Se spunea, la vremea respectivă, că ambele pot fi folosite pe post de act de identitate, dar la alegeri electoratul nu se va mai prezenta decât cu acea “carte de alegător”.

Deşi pentru acest proiect s-au cheltuit, conform revistei Capital, 13 milioane de lei, cele 33,46 milioane de “cărţi de alegător” emise până acum nu au putut fi folosite niciodată, din lipsa unui cadru legislativ, decât pentru uz casnic - poţi să ţii paharul cu apă pe ele, nu se udă, este un plastic foarte bun... În rest, sunt bani, aproape 3 milioane de euro, aruncaţi pe fereastră, respectiv pe fereastra unei firme arabo norvegiene, specializată în comerţul cu peşte, după cum arată un raport al Corpului de control al fostului ministru de interne Vasile Blaga.

Conform revistei Capital, în perioada 2000-2004, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei (DGEIP) a ţinut mai multe licitaţii pentru realizarea cărţilor de alegător. Câştigătoare a fost desemnată firma de pescuit arabo-norvegiană Sea Bell Trading SRL, deşi aceasta a cerut de trei ori mai mult pentru acest serviciu decât contracandidata sa. Conform dosarului întocmit de Corpul de control MAI, trimis Parchetului Curţii de