Cu o experienţă de 20 de ani în materie de observare a scenei politice democratice şi de peste 40 de ani în materie de scenă politică în general (contrar prejudecăţilor, şi în comunism s-a făcut politică, pentru că şi în comunism a fost bătălie pentru putere), n-am trăit nici o clipă măcar aşa-zisa tensiune a zilei de duminică.

Deşi Marius Tucă mi-a trimis periodic SMS-uri cu rezultatele sondajelor (gata, l-am denunţat!), n-am aşteptat cu înfrigurare rezultatele exit-pool-urilor. Din anii anteriori, ştiam că, după închiderea activităţii lor, în România se petrece acea bizarerie ştiinţifico-fantastică numită năvala la urnele de vot, după ora 19:00. De ce, în chip anormal, românii dau buzna abia după 19:00 să voteze şi să voteze exact formaţiunea lui Traian Băsescu ne vor explica, poate, serviciile secrete ale ţării, izvorâtoare de multe fapte misterioase în politica românească.

Astfel stând lucrurile, am avut toată puterea sufletească de a mă amuza la spectacolul telenovelistic al politicienilor noştri.

Marele actor de comedie al politicii româneşti, acest Grigore Vasiliu Birlic al scenei noastre politice, Traian Băsescu a jucat cu brio rolul soţului amărât, trimis de nevastă-sa la cumpărături în timp ce ea făcea echitaţie. Orgoliul masculin al tuturor bărbaţilor de pe cuprinsul pajiştei păscute de Mioriţa cea behăitoare a tresărit la imaginea soţului mergând la cumpărături în timp ce nevasta se desfăta aristocratic. Seara, a primit o lovitură grea părintele Traian Băsescu. Venit la sediul de campanie al fetei sale, Elena Băsescu, s-o ia la o fleică în oraş, cu mama, tatăl s-a trezit tratat cu refuz. Fiica a preferat să meargă la sediul PD-L, unde a primit carnetul de partid în chip festiv, aşa cum pe vremuri mulgătoarele fruntaşe primeau carnetul de membre PCR.

Asumându-şi un rol dramatic, un alt mare actor al timpur