- Ziua intii, 2 septembrie
Putin incredibil pentru o persoana onorabila, altminteri, n-am reusit sa plec la Mangalia cu autocarul Uniter-ului, vineri dimineata, din cauza ca nu apucasem sa-mi fac bagajul. Si nu apucasem sa-mi fac bagajul pentru ca joi seara imi dusesem masina la service, imi uitasem inauntrul masinii cheile de acasa, la service deja nu mai era nimeni cind mi-am dat eu seama ce facusem, iar cu dublura cheilor mele de-acasa fugise un teatralog la Tulcea. Motiv pentru care mi-am petrecut noaptea la caminul UNATC-ului, bintuindu-mi o prietena actrita (participanta si ea, intre paranteze fie zis, la Gala Tinarului Actor, acum citiva ani). Am plecat intr-un final, vineri la prinz, cu masina, pe care-o recuperasem odata cu cheile (sau invers), si am ajuns numai bine la finalul spectacolului de poezie regizat de Caramitru, mult dupa ce primii patru concurenti terminasera cu Greva telefoanelor lui Buzzati (pe care si-asa aveam s-o tot ascult pina la loc comanda) si textele la libera alegere, iar la grup se manifestasera Maria Nicola si Adina Stan in A+B al lui Puiu Jipa.
- Ziua a doua, 3 septembrie
De la ora 5 (dupa-amiaza) sint de vazut alti patru actori debutanti (sau mai putin) si doua spectacole de grup. Pina atunci, program de voie, e oricum simbata, vreme de plaja (desi cam sint nori si bate vintul, mai tirziu chiar ploua), plimbare, masa la acelasi restaurant (Cazino) unde-am devenit cu totii celebri cind cu intoxicatia gastro-intestinala de acum nici nu mai tin minte citi ani (nu mai mult de doi).
In concurs, proba obligatorie: in cite moduri poti spune povestea convorbirilor telefonice care se intersecteaza, cu dialoguri despre croitorese dobitoace, toalete, mitocani, cate si fermecatorul Don Juan necunoscut (unora), care cinta atit de frumos, transformind universul lui Edison intr-o lume a intelegerii? Ei bine, se pare
