Mall-ul nu ar fi nimic nou în esenţă, mai ales dacă urmărim originea cuvîntului: vine din italiana secolului al XVI-lea, în care exista un palla di maglio, denumirea unui fel de cricket ce presupunea o pistă lungă de joc. Jocul era popular şi a determinat în multe oraşe apariţia unor străzi lungi, cu piste de pall mall. În Londra există şi acum strada Pall Mall. Mai tîrziu, o stradă lungă şi dreaptă a devenit generic "a mall", fie bordată de magazine, fie tăiată printr-un parc. Dar chiar şi această istorie e una recentă. Mall-ul îşi are originea funcţională în bazarurile arabe şi turceşti, cel mai vechi fiind probabil Bazarul din Isfahan (Iran) datat pe la 750 d.C. Bazarul are, ca tip de spaţiu, un element esenţial al mall-ului de mai tîrziu: e o construcţie cu străzi acoperite, dedicată comerţului. Cineva definea urbanitatea ca fiind determinată nu de mărimea aşezării omeneşti, ci de prezenţa comerţului. De aceea, bazarul e atributul unei urbanităţi puternice în lumea arabă a ultimilor 1300 de ani. Faţă de comerţul din lumea antică, practicat, în general, pe străzi cu spaţii deschise şi colonade, bazarul e întotdeauna acoperit şi cumva închis în sine. În centrul oraşelor dense ale Europei de după 1800 apar "galeriile" (în Italia) şi "arcadele" (în Anglia), construite similar cu "pasajele" pariziene sau bucureştene din zona veche a Căii Victoriei. Prima piaţă de acest tip pare să fi fost Oxford Covered Market (1774), dar faimoase vor rămîne GUM-ul din Moscova, cu un acoperiş de sticlă absolut revoluţionar, şi Galleria Vittorio Emanuele din Milano (1859). Ele fiind, în esenţă, "mall"-uri în sensul originar al cuvîntului.
Înapoi în Europa via America
Mall-ul american, aşa cum îl ştim noi astăzi, e inventat de un arhitect austriac, Victor Gruen, fugit în timpul fascismului în SUA. Diferenţele dintre mall-ul creat de el şi pasajele vechi europene sînt do