Principalii contracandidaţi ai preşedintelui în exerciţiu - şi mă refer doar la Mircea Geoană şi Crin Antonescu, Sorin Oprescu fiind în continuare un politician care se mai gândeşte, iar ceilalţi de la C.V. Tudor la Nati Meir aparţinând circarilor care nu lipsesc, de obicei, din campaniile prezidenţiale - şi-au întemeiat campania pe axioma: un alt fel de preşedinte decât Traian Băsescu.

Poate că o astfel de axiomă ar fi eficientă dacă Traian Băsescu s-ar fi prăbuşit în sondaje (şi mă refer la cele reale, nu la cele preparate în bucătăriile din dos ale mogulilor) mult sub Mircea Geoană, cel care e situat cel mai bine dintre toţi contracandidaţii. Cum însă Traian Băsescu domină în sondaje chiar şi după cinci ani de mandat şi în condiţiile guvernului său catastrofal, înseamnă că în felul de a fi al actualului preşedinte există unele note care mai seduc încă electoratul.

De aceea, pentru a avea şanse să-l învingă pe Traian Băsescu toţi principalii contracandidaţi trebuie să vadă prin ce place Traian Băsescu electoratului şi prin ce displace. O dată stabilite aceste lucruri, contracandidaţii ar trebui să-şi centreze campania nu pe negarea absolută a lui Traian Băsescu, ci pe teza: noi vom fi mai buni decât Traian Băsescu! Cu atât mai mult se impune asta cu cât, în anul de graţie 2009, nu cred că va funcţiona, ca în alţi ani electorali, campania de tip negativ.

Încercarea mogulilor de presă de a-l transforma pe Traian Băsescu într-un personaj care trebuie urât mai ceva decât Ceauşescu exprimă mai mult dorinţele lor decât adaptarea la realităţile României de azi. Din acest punct de vedere, încântarea cu care Mircea Geoană şi Crin Antonescu urmăresc campania de tip bolşevic a presei mogulilor le poate aduce mari dezamăgiri la momentul votului.

Pentru a dibui ce place electoratului nehotărât sau neutru faţă de campania pro sau con