“Pepeni româneşti copţi în luna iunie? Fugi domnule de aici, i-ai adus din Grecia şi ne minţi că sunt din Dăbuleni!”. Astfel de reacţii, întâlnite frecvent în pieţele din marile oraşe, nu mai sunt neapărat întemeiate. Mulţi dintre ţăranii români reuşesc să-şi scoată produsele la tarabă în aceleaşi timp cu importatorii. Cât de sănătoase sunt însă mijloacele folosite de fermierii noştri pentru a face faţă concurenţei?

10.000 de lei investiţie anuală

Pieţele din oraşe au fost invadate zilele acestea cu pepeni despre care vânzătorii susţin că sunt de producţie românească. Mulţi cumpărători nu cred afirmaţia comercianţilor, pentru că, în anii trecut, aceste fructe ajungeau pe tarabe abia după jumătatea lunii iulie şi, mai degrabă, în august. Totuşi, am descoperit că, într-adevăr, legumicultorii români au început să aplice şi ei metode, unele naturale, altele chimice, care să grăbească creşterea pepenilor. Miza lor este să prindă preţurile mari, de la începutul verii, când piaţa era dominată de importuri.

Ghiţă este a treia generaţie de grădinari din familia Juvete. În comuna Cernetu, din Teleorman, neamul său e cunoscut că vinde legume încă de pe vremea lui Ceauşescu, când le ducea, cu IMS-ul său vechi, prin pieţe din toată ţara. Familia Juvete produce roşii, castraveţi, conopidă, varz şi, mai recent, pepeni. Zilele acestea a recoltat pepenii şi i-a vândut aproape pe toţi. “Uneori investiţia merită, alteori nu. Anul ăsta, am băgat peste 100 de milioane de lei (n.r.-vechi). Dar până acum suntem mulţumiţi”, ne explică Ghiţă Juvete.

Grădinarul a reuşit să-şi scoată banii anul acesta tocmai pentru că a ieşit pe piaţă o dată cu produsele de import. Dar, spune Juvete, secretul nu stă în îngrăşăminte, ci în faptul că acum foloseşte seminţe speciale de soiuri timpurii, pe care a învăţat să le planteze încă din iarnă în sere încălzite. “Avem pahare de plas