La 12 decembrie 1983, Amza Pellea s-a stins din viaţă, răpus de o boală incurabilă. În mintea multor români, actorul a rămas cunoscut ca „nea Mărin“, olteanul de la Băileşti. adevarul.ro vă prezintă câteva întâmplări haioase cu Amza Pellea, trăite şi povestite de mari actori români.
AP: Ce vârsta aveţi?
NM: Cinci ani.
AP: Cum vine asta?
NM: Cinci ani de când mă cunoaşte lumea, altminteri 44 şi, daca ie s-o luăm pe-a dreapta, io bag sama că sunt de-o vârstă cu pământu'.
AP: Dar nepotu' Suca, câţi ani are ?
NM: Cu ăsta ie mai greu, că ăsta când ie la armata, cand ie la şicoală, când să-nsoară, io chibzuiesc în prostia mea ca Suca ăsta n-are vârstă.
AP: Păţaniile pe care le povestiţi s-au întâmplat în realitate sau sunt rodul imaginaţiei ?
NM: Unele s-au întâmplat de-adevăratelea, alelalte care nu s-au întâmplat au toată vremea să se se-ntâmple.
AP: Aveţi dreptate, nimic nu-i nou sub soare. Care e lucrul pe care îl iubiţi cel mai mult ?
NM: Veselia şi frumuseţea sufletului românesc.
AP: Doriţi să uraţi ceva ascultătorilor ?
NM: Sănătate, că-i mai bună decât toate.
AP: Ce vă doriţi dumneavoastră?
NM: Tot sănătate, că, în privinţa asta, sunt şi io tot ascultător.
AP: Vă mulţumesc pentru amabilitate.
NM: N-ai de ce! Da' să ţii minte di la mine, ăla care a născocit vorba asta, „mulţumesc“, ăla a avut ăi şapte ani de-acasă!
Ai noroc şi s-auzim de bine!
Unul Amza Pellea, altul - şi totuşi? – nea Mărin. Aşa îşi mai „condimenta“ actorul Amza Pellea povestirile televizate de prin anii ’70-’80 – cu câte un interviu cu... el însuşi. Alteori, apărea doar olteanul mucalit din Băileşti, cu pălăria ponosită în creştetul capului, care-şi începea monoloagele exclamând: „Mă, fraţilor...“. Şi în faţă căruia românii se prăpădeau de râs.
Iar poate că Amza Pellea s-