E arhicunoscută imaginea anglo-americanului colonialist - cu pălărie omonimă, cu burtă, stînd cu piciorul butucănos pe harta Africii de nu chiar pe globul pe care sînt desenate toate hărţile lumii. Grafica militantă românească de dinainte şi după Dej ne-a familiarizat cu poza, prin desenele a numeroşi artişti, cum ar fi... beeep! ( o lăsăm pe altă dată). Pe lîngă poza nesuferită a imperialistului, canalele de ştiri din lumea întreagă mai transmiteau (aşa ne spunea canalul nostru de ştiri) şi imagini falsificate de propagandă capitalistă cu, de obicei, oameni de culoare care erau alfabetizaţi de uneltele perfide ale Occidentului: ONU, UNESCO etc. Ai noştri spuneau că nu e adevărat, că de fapt populaţia, mai totdeauna neagră, era lăsată de lipsa de scrupule a Marelui Capital în bezna lipsei de pregătire şcolară. La noi oamenii erau alfabetizaţi (zicea difuzorul) într-adevăr în scopul ocupării unei poziţii sociale mai juste, care le fusese interzisă în anii exploatării. Şi imediat - poza cu activistul "vinovat" - cu şapcă, faţă osoasă şi mîna îndreptată spre înainte-înainte-est. Cu talent zugrăvită de graficieni... beeep! Acum, "obiectivaţi" de post-comunism, ne putem explica alfabetizarea minimală a satelor şi
suburbiilor (minimală pentru că am aflat cu toţii cu stupoare după '89 cîte sute de mii de persoane analfabete avem printre noi) prin dorinţa Partidului de a putea transmite - măcar minimal - mesajul revoluţionar "păturilor largi" ale populaţiei. Pentru a o îndoctrina. Atunci: cum explicăm propaganda (încă detectabilă, cu toate că Răsăritul nu (sic!) se mai ceartă cu Apusul) Capitalului ajuns printre, de obicei, populaţii de culoare? Nu, comuniştii nu aveau dreptate, persoane, în cele mai multe cazuri, neeuropene, au primit şi primesc "ajutoare" sub formă de teacheri şi schools care împart cu bonomie tăbliţe şi cretă la sfîrşitul mileniului prin Afri