În România noastră, copiii mor pe capete în spitale şi maternităţi. Un fapt pe care presa acestor zile îl mărturiseşte şi pentru care se scandalizează. De la 68,9% copii morţi în 1990, la 73,6% în 2006 - aşa este descrisă evoluţia mortalităţii infantile la români. La această situaţie macabră se adaugă alte zone de întuneric. Peste 10.000 de copii din România urmează anual un tratament împotriva cancerului în condiţii precare din cauza faptului că sistemul de sănătate românesc este incapabil să le ofere asistenţă de specialitate la standardele cerute de gravitatea bolii. Alături de aceştia se regăsesc peste 7.200 de copii şi tineri, cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, infectaţi cu virusul HIV. Dintre aceştia, doar 57% sunt incluşi într-o formă de şcolarizare înfruntând reacţiile discriminatorii venite din partea profesorilor sau colegilor, iar rata mortalităţii în rândul copiilor infectaţi cu HIV cunoaşte în ultimii ani o creştere progresivă. Nu mai amintim de copiii şi tinerii afectaţi de diferite handicapuri, altele decât virusul HIV, al căror număr se ridică la aproximativ 70.000... În aceste condiţii, nu este surprinzător că populaţia României a scăzut de la 23 de milioane la sub 21 de milioane de locuitori. Dacă ne gândim că alte trei-patru milioane de români locuiesc şi muncesc în statele din vestul Uniunii Europene, vom avea imaginea unei ţări depopulate. Nu în ultimul rând, natalitatea este foarte scăzută printre români. Ei nu doresc să nască urmaşi, nu doresc să-şi asume creşterea de copii. Care să fie cauzele? Înainte de toate, trebuie să privim spre sistemul de sănătate. Guvernele numite după 1989 nu au făcut altceva decât să agraveze criza în care acest sistem se afla din cauza regimului comunist. Miniştri neavizaţi, birocraţie, corupţie şi, mai ales, aplicarea strâmbă şi fără negociere a reformelor cerute fie de Banca Mondială şi FMI, fie de Uniunea Eu