700 de tineri absolvenţi ai liceelor din R. Moldova s-au îmbulzit la Bălţi în prima zi a selecţiei beneficiarilor de burse în universităţi din România, aproape jumătate dintre aceştia înnoptând în faţa locului unde urma să se desfăşoare activitatea comisiei de examinare.

De peste 20 de ani, numărul doritorilor de a studia în ţara vecină creşte direct proporţional cu numărul de locuri oferite de statul român. Cu toate acestea, niciodată acest subiect nu a stârnit atâta pasiune ca în acest an. Nu doar declaraţia premierului Leancă, privind propunerea de reducere a perioadei de studii la doar 6 luni, ci şi numărul mare de liceeni care nu au trecut examenul de bacalaureat, înjumătăţind aria de selecţie, au pus universităţile din dreapta şi stânga Prutului în aparentă concurenţă.

Acuzaţiile voalate de „exod de creiere” către România, nu se bazează atât pe grija faţă de pierderea tinerilor, cât pe teama că numărul studenţilor plătitori de contracte se va reduce drastic. Cea mai proastă strategie în această situaţie este însă de a încerca îngrădirea libertăţii de mişcare a tinerilor. Faptul că, la absolvire, unii dintre ei ar alege ţări cu viitor mai previzibil nu e un motiv pentru a-i pedepsi pe copiii care visează la şcoli europene şi ar duce exact la efectul invers: aversiune faţă de un stat care îi ţine captivi. Decât muncitori necalificaţi cu diplome universitare la dosar, mai bine intelectuali în Occident, dar cu inima la Moldova lor natală şi gata să se întoarcă atunci când ţara îşi va permite să îi ţină acasă.