Despre Sfântul Petru (pomenit în calendarul ortodox la data de 29 iunie) se spune că ţine în frâu ploaia şi soarele, lăsându-le asupra pământului cu măsură, astfel încât să se pârguiască recoltele. Datorită acestui lucru, Sfântul Petru este recunoscut drept patronul agricultorilor. Din acest motiv, legile nescrise care guvernau vieţile oamenilor, le interziceau gospodarilor să iasă la câmp.

Păstrătorul cheilor

Credinţa populară spune că Sfântul Petru e mâna dreaptă a lui Dumnezeu. "Sfântul Petru stă cu Sfântul Pavel în lună. Sfântul Petru de-a dreapta şi Sfântul Pavel de-a stânga". (T. Pamfile- "Sărbătorile la români"). Şi cum lumea din cer este văzută ca o copie a celei pământeşti, Sfântul Petru are în grijă atât cheile raiului, cât şi pe cele ale curţilor dumnezeieşti. În acelaşi timp, el are grijă să mărunţească piatra ca să nu vateme gospodăriile. De aceea, atunci când se aud tunetele, oamenii ştiu că Sfântul Petru fierbe piatra. Când el loveşte din bici, acolo în înaltul cerului, sar scântei care se prefac în licurici. Dumnezeu îi lasă pe pământ ca să lumineze drumul celor care se rătăcesc prin păduri.

Moşii de Sân-Petru

Se obişnuieşte să se dea de pomană colaci, lumânări aprinse, mere şi colivă. Dacă până în această zi nici unei femei nu-i era îngăduit a mânca mere, pentru a nu face un mare păcat, de la Sânpetru ele au dezlegare. "După această zi, femeile tinere pot mânca mere, cele bătrâne trebuind să aştepte până la Sfântul Ilie." (T. Pamfile- "Sărbătorile la români") Aşa că în livezi merg gospodarii să bată merii. După ce sunt strânse în coşuri, sunt depozitate la răcoare. Tot acum se taie un pui de găină, iar după ce se aruncă se rosteşte aşa: "Să fie pentru pagubă!".

Deoarece grâul trebuie să fie copt până la Sfântul Petru, 29 iunie este socotită a fi ziua în care se poate începe secerişul.

Tart