Vous êtes deux cent mille! Vous êtes le peuple de France! (Sunteţi 200 000 aici! Voi sunteţi poporul francez!). Se pare ca apelul disperat lansat de Sarkozy marţea trecută mulţimii uriaşe masate în Place du Trocadero nu va fi suficient. Ultimele cifre, cele optimiste, dau un scor de 52-53% în favoarea Candidatului Normal, cum mândru se auto-intitulează socialistul François Hollande. Sarkozy nu va scăpa de tăvălugul crizei care a măturat toate guvernele europene de patru ani încoace. Cel mult, va reuşi să iasă din scenă cu fruntea sus în urma unei campanii electorale pe care a conceput-o ca pe o adevărată demonstraţie de forţă. Franţa se îndreaptă veselă spre sinucidere economică şi vrea să tragă cu ea în groapă o bună parte a Europei.

„Cea mai stupidă stânga din lume” se pregăteşte să ia puterea însetată de ura acumulată în lungii ani de opoziţie şi gata să reînvie vechile practici păguboase ale anilor ‘80. Atmosfera din capitala Franţei a devenit irespirabilă. Bulevardele Parisul se pregătesc duminică seara pentru o petrecere grotească în care steagurile roşii ale extremei stângi vor năvăli pe străzi alături de ochelarii Prada ai unor bobo inconştienţi. Orice alt scenariu pentru 6 Mai ţine de miracol.

Despre perioada Sarkozy şi realizările sau eşecurile ultimilor 5 ani, fiecare e liber să vadă partea plină sau goală a paharului. Cert este că din punct de vedere economic Franţa nu e astăzi în situaţia Spaniei sau a Italiei (împrumuturile de stat franceze se tranzacţionează la rate foarte scăzute). Şomajul e alarmant de mare, însă mai jos decât oriunde în Europa cu excepţia Germaniei – dar nu încape comparaţie între pieţele muncii din cele două ţări. Universităţile franceze (fără Grandes Ecoles) arătau jalnic, astăzi se reformează datorită autonomiei universitare. Simbolul ieşirii la pensie la 60 de ani, fără ca sistemul să fie finanţat, a capitulat. Ur