Anul acesta se sărbătoreşte centenarul naşterii celei supranumite Privighetoarea cântecului po­pular românesc: Maria Lătăr­e­ţu. Pentru cei care au cunoscut-o a fost o revelaţie. O voce atât de cal­dă, atât de fină, ca o catifea, atât de puternică, precum dra­gos­tea ei fără margini pentru cân­tec.

Fetiţa născută într-un sătuc din Gorj, care cânta la început pentru cei avuţi din zona ei de baştină, a ajuns pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii. Era un artist care transmitea mesajul plin de emoţie al cântecelor sale, chiar dacă trilul ei se auzea la Bucureşti sau la Cairo.

S-a inspirat din năvălnicia Gi­lor­tului, din foşnetul copacilor, nu a uitat niciodată grădina căsuţei în care crescuse, plină de flori. „În faţa casei aveam o mulţime de tran­dafiri, ormuzi, calapăr nălbi, gher­ghine şi alte flori, pot să spun că aveam cea mai frumoasă grădină din Bălceşti, nu pot să uit casa şi grădina mea unde am co­pilărit, ba chiar mă visez de multe ori acolo”. Multe dintre cântecele sale i-au fost inspirate de propriile tragedii. „Lie, Ciocârlie” este strigătul disperat al mamei care şi-a pierdut copiii. Maria Lătăreţu s-a născut pe 7 noiembrie, dar am ales să scriu acum despre ea, să o amintesc, pentru că pe 27 septembrie 1972 s-a auzit pe scenă ultimul său tril. Maria Lătăreţu face parte din categoria aceea de oameni pe care nu avem dreptul să o lăsăm pradă uitării.

Anul acesta se sărbătoreşte centenarul naşterii celei supranumite Privighetoarea cântecului po­pular românesc: Maria Lătăr­e­ţu. Pentru cei care au cunoscut-o a fost o revelaţie. O voce atât de cal­dă, atât de fină, ca o catifea, atât de puternică, precum dra­gos­tea ei fără margini pentru cân­tec.

Fetiţa născută într-un sătuc din Gorj, care cânta la început pentru cei avuţi din zona ei de baştină, a ajuns pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii. Era un artist ca