Egoistii sunt prea bine ascunsi in noi insine ca sa mai poata fi recunoscuti usor de oricine si au prea putina putere ca sa se manifeste in viata de zi cu zi. Ei asteapta doar o criza mare, un cataclism natural ori uman ca sa invadeze din nou lumea. Pana atunci, faza lunga, saracia omului. Noaptea, cand se intalnesc doi care au aceleasi inclinatii, aceleasi dotari, are loc un fel de tatonare, mai intai de la distanta, iar apoi, pe masura ce se apropie unul de altul, din ce in ce mai intensa. Ei practic isi masoara, din clipa in care se zaresc, lungimea, largimea si intensitatea. Cu cat se apropie mai mult, cu atat mesajele devin mai clare. Din departare chiar, fiecare in parte stie ce intentii are celalalt si cum ar trebui sa se comporte si totusi, din placerea jocului sau dintr-un soi de instinct primar uitat undeva in inconstient, si-o fac din mica mare, uneori repetat, ritmic. E o intrecere a rezistentei fizice si psihice. Ei cunosc bine legea, stiu ca o incalca si de aceea numai in aceste conditii, de izolare fata de ochiul vigilent al legii, isi permit sa o faca. De dupa deal se vad, isi recunosc silueta si isi anticipeaza miscarile, se recunosc si isi transmit mesaje, puncte si liniute Morse. Si cand, in sfarsit, ajung unul in dreptul celuilalt, se claxoneaza insistent si se injura copios. Abia dupa aceea isi schimba luminile de la masina, din faza lunga in cea scurta, din cea mare in cea mica, isi regleaza adica ceea ce se cheama luminile de intalnire si merg mai departe linistiti, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic... Sursa acestor neintelegeri se afla undeva intr-un trecut imemorabil, cand a avut loc aparitia miraculoasa ori neinspirata a primului om sau fiinte noi. Pana atunci toate vietuitoarele de pe Terra erau EGOISTE, faceau totul in exclusivitate pentru ele insele, pentru supravietuirea in buna stare si evolutia propriului corp etc. Lucrurile decurge