Elevul se asaza in banca. Profesoara incepe sa turuie lectia. Elevul casca si se foieste. Profesoara trece la tabla si o umple cu scheme si formule. Elevul isi scutura mana amortita de-atata copiat de Elevul se asaza in banca. Profesoara incepe sa turuie lectia. Elevul casca si se foieste. Profesoara trece la tabla si o umple cu scheme si formule. Elevul isi scutura mana amortita de-atata copiat de pe tabla. Se suna. Profesoara de-abia se opreste din vorbit si din scris. Astfel de "activitati instructiv-educative" se desfasoara frecvent in scolile din Romania anului 2005. Si asta nu pentru ca le-ar lipsi cadrelor didactice ideile privind conceperea lectiilor, ci pentru ca din multe scoli lipsesc mijloacele de invatamant. Pana la Revolutie, unitatile scolare erau aprovizionate cu harti, cu planse, cu mulaje, cu truse, cu jetoane si alte materiale didactice necesare in predarea diverselor lectii. Dupa Revolutie Ministerul Educatiei a dat din ce in ce mai putini bani pentru mijloacele de invatamant, iar efectele au inceput sa se vada. In scoli si licee au ramas harti si planse jerpelite, mulaje cu animale fara cap, fara picioare sau fara coada, pasari impaiate dar de pe care au cazut penele... Din 2001, scolile au trecut in administrarea consiliilor locale, iar situatia dotarii scolilor cu mijloace s-a inrautatit. In mediul rural, primarii de-abia isi impart banii pentru a plati ajutoarele sociale, pentru a plati salariile in Primarie, pentru a plati lumina, gazul sau lemnele pentru scoli. De mijloace de invatamant moderne nici nu se mai pune problema. In mediul urban, majoritatea primariilor au pompat bani pentru dotari cu termopane, cu gresie si faianta la toalete, cu noi instalatii sanitare si de incalzire. Nu e rau ca s-au dat bani pentru dotari, dar e nevoie neaparat si de bani pentru materialele didactice. Profesorii si invatatorii nu au posibilitati financiare sa