LABORATORUL DE ANALIZE Din ignoranta si indiferenta, filmul romanesc (care oricum nu e finantat din surse bugetare) a pierdut in ultimii ani peste 5 milioane de euro, cu care s-ar fi putut face multe alte filme. Traim in lumea lui Eugen Ionesco: avem cinematografia europeana cea mai premiata, dar si cea mai saraca. Succesul filmului "Pozitia copilului" este unul din subiectele de prima pagina azi in Romania si e foarte bine ca se intampla asa. Romania este singura tara est-europeana care are o cinematografie premiata constant in ultimii 7-8 ani la cele mai mari festivaluri de film din lume. Suntem very fashionable, precum mai sunt doar cinema-ul argentinian, cel grec sau cel iranian de pe la mijlocul anilor '90. Am devenit subiect de studii de caz si multe tari din blocul estic, precum Cehia si Polonia, incearca sa afle care e miracolul boom-ului filmului romanesc. "What's the secret formula?" se intreba inca din 1997 criticul de film american Lee Marshall. Sa fie oare recursul la o stilistica deja consacrata sau exista un abil lobby romanesc pe langa toate juriile si instantele internationale posibile? Sa fie de vina doar scenariile bine articulate, actorii excelenti sau vorbim si de multa sansa si circumstante favorabile? Ei bine, nu. Totul se rezuma la talentul unor individualitati aparte si la capacitatea lor de a realiza filme extraordinare, facute insa din nimic. Acelasi Marshall concluziona: suntem o cinematografie "cash-poor but ideas-rich". Romania este insa si tara europeana cu cele mai putine ecrane de cinematograf raportat la numarul de locuitori. Densitatea ecranelor este 0,89 la suta de mii de locuitori in comparatie cu 1,85 in Bulgaria, 2,66 in Croatia, 3,94 in Ungaria sau 4,57 in Slovacia. Romania are cel mai mic numar de spectatori de film raportat la numarul total de locuitori: o frecventa de 0,40 spectatori pe cap de locuitor. Avem 241 de ecrane ci