"Autorii moderni fac niste carti atat de mici, incat nici nu mai poti sa pui flori la uscat inauntrul lor." Aceasta cugetare din folclorul urban este ceea ce, in franceza, se cheama o breve de comptoir si face parte din antologia publicata de Jean-Marie Gourio in 1994. De-atunci volumul a cunoscut numeroase alte editii, in tiraje de masa. Si-a adaugat un al doilea tom, sub sigla editurii Robert Laffont, iar de curand a aparut in formula mini-poche. A izbutit sa aiba, in consecinta, un format atat de mic, incat nici nu poti pune inauntru o papadie la uscat.
Jean-Marie Gourio (n. 1956) este scriitor si scenarist, a inceput sa lucreze in presa la revista Hara-kiri (redactor-sef din 1978), iar notorietatea si-a capatat-o semnand scenarii umoristice in Charlie si BD Hebdo. Colaborator, tot pe latura scenaristica, la multe emisiuni de televiziune din Franta, a scris sapte romane, majoritatea politiste (de la "Autopsia unui pitic", din 1986, la "Apnee", in 2005).
Niciuna dintre cartile sale, amuzante toate, nu a cunoscut insa succesul urias al acestor Breves de comptoir (Marele Premiu pentru Umor Negru in '94 si '98), o carte complet lipsita de pretentii, densa in umor franc, nechinuit, lesne de citit si de uitat, agreabil de parcurs, cu precadere, in locurile unde un roman e greu de urmarit: in tren, in metrou sau in acele cabine unde pana si regii merg singuri.
Pentru locutiunea breve de comptoir, o nascocire lingvistica cu data de nastere recenta, explicatia pe care o da Le Petit Robert este: "Remarca populara comica, ce poate fi auzita prin cafenele". "Remarcile" purtand marca Gourio sunt niste scurte sentinte sau dialoguri pe care umoristul nostru le-a cules (pe bune!) de prin crasme. Meritul lor: "sensul secund pe care autorul lor involuntar nu-l percepe, absurdul inlantuirilor, imbecilitatea crasa - uneori -, stralucirea ingenua, alteori. Ce-i m