Ion Iliescu n-a vrut niciodata votul uninominal. Stia bine de ce. Instinctul lui de politician cu mare experienta percepea pericolul puterii baronilor locali pe care, oricum, niciodata nu i-a avut la inima.

Nu avea nicio indoiala ca puterea data de votul popular direct unor politicieni ca Dragnea, Oprisan sau Mitrea va schimba ierarhiile din partid.

A luptat cat a putut pentru mentinerea listei de partid, instrumentul perfect de conservare intacta a puterii centrale. Pe lista, ascensiunea politicianului depinde de conducere, in timp ce la uninominal, partidul depinde de politician.

A pierdut si, undeva in adancul inimii, trebuie sa fi stiut ca aceasta infrangere era prima majora dintr-un lung sir.

Iliescu decis sa nu mai candideze, o fronda fata de noul sistem, convins fiind ca va avea in continuare forta patriahului in partidul pe care l-a creat. A fost o greseala de calcul care l-a dus direct catre cosmarul de acum.

Lui Ion Iliescu nu-i convine ca PSD intra la guvernare alaturi de PD-L si sub un premier PD-L, chiar daca el se numeste Theodor Stolojan. Dar asta poate avea si parti bune, pentru ca poate oferi partidului instrumente interesate impotriva lui Traian Basescu in preajma prezidentialelor.

Se vehiculeaza deja scenarii in acest sens.

Cosmarul lui Ion Iliescu este noua putere din partid care a luat aceasta decizie. Presedintele cel sarac si cinstit vede cum "imbogatitii" pe care i-a anatemizat de atatea ori, noii burghezi, nu mai reprezinta doar o aripa enervanta din partid, ci chiar forta care il domina.

Ion Iliescu este un politician cu principii, comuniste, retrograde din punctul de vedere al multora, dar principii. Pentru el confruntarea cu dreapta si cu Traian Basescu este o chestiune de principiu, nu una circumstantiala.

La fel impozitarea diferen