Prin asa-numita Lege privind protectia salariatilor, intrata in vigoare anul trecut, s-a desfiintat acreditarea de catre Ministerul Muncii a firmelor ce intermediaza plasarea fortei de munca in Prin asa-numita Lege privind protectia salariatilor, intrata in vigoare anul trecut, s-a desfiintat acreditarea de catre Ministerul Muncii a firmelor ce intermediaza plasarea fortei de munca in strainatate. De asemenea s-au introdus noi norme in domeniu. Primul efect al legii s-a facut simtit inca de acum un an: romanii care vor sa plece legal la munca in strainatate nu mai au nici un reper in alegerea firmelor intermediare. Bazandu-se pe declaratiile de buna credinta ale patronilor, majoritatea ajung sa fie aruncati pe trotuarul vreunei metropole, fara bani si fara slujbe. Al doilea efect incepe sa apara acum. Sub motivul ca-i protejeaza pe muncitori de lacomia firmelor de intermediere, initiatorii legii au interzis incheierea actelor care presupuneau obligatii financiare intre patronii acestor firme si muncitorii romani. Pana anul trecut, costurile obtinerii unui permis de munca temporar in strainatate puteau fi platite in avans de catre firma intermediara sau de catre patronii straini care angajau muncitori romani. In schimbul banilor, cei care doreau sa plece in strainatate incheiau o intelegere cu ajutorul a doi giranti sau garantau returnarea imprumutului cu proprietati imobiliare. Dupa inceperea lucrului, muncitorii urmau sa achite imprumutul din salariile castigate. O astfel de intelegere este ilegala in momentul de fata, astfel ca, in disperare de cauza, majoritatea muncitorilor romani care vor sa se angajeze in strainatate au apelat la camatari. Costul obtinerii unui permis de munca in Israel sau in tarile vest-europene porneste de la 1.000 de dolari in sus. In acesti bani sunt incluse traducerea si legalizarea permiselor de munca in tara de destinatie, taxele pentr