Langa cateva felii de lamaie care taie greata, poate fi privita si creatura politica rezultata din apropierea PD-L de PRM, aflata inca in stare embrionara.
Mutantul pe cale sa se nasca e rodul unor flirturi intense si implineste pofte tinute cu greu in frau. Democratii si peremistii pot scrie file de istorie privind colaborarea parlamentara, Traian Basescu si Corneliu Vadim Tudor au vorbit la telefon mai des decat isi pot inchipui Mircea Cartarescu si Catalin Avramescu, iar faptul ca unul de la PRM se simte ca scafandrul in apa, odata trecut la PD-L, e demonstrat de perfecta adaptare la noul mediu politic a unui personaj precum Dorel Onaca. Intrebarea fireasca a ultimelor zile este la ce le foloseste democrat-liberalilor sa se stie in targ ca au batut palma cu Vadim Tudor?!
Raspunsul e relativ simplu: la cules de voturi.
In aceasta perioada, mai toate partidele stau pe masa cu sondajele de opinie privind intentia de vot si cauta strategii de dislocare, de fidelizare sau de atragere a electoratului. Asa au aparut, bunaoara, motiunile simple ale Opozitiei. PD-L, un partid cu votanti majoritari in mediul urban, a vrut sa arate ca-i pasa de incalzirea pe timp de iarna a celor care locuiesc la blocuri, in timp ce PSD, prin motiunea pe tema agriculturii, vrea sa arate ca n-a uitat de electoratul lui traditional din zona rurala. Fiecare partid are nevoie insa de mai mult decat voturile nucleului dur. PD-L nu face exceptie si incearca acum sa castige cateva puncte electorale din randul fostilor votanti PRM.
Spun fostii pentru ca Vadim Tudor are un numar important de sustinatori in cautarea unui partid caruia sa-i dea votul. Pentru ei, disolutia PRM este evidenta, deci partidul nu mai este depozitarul unui capital de incredere, in ciuda simpatiei pe care multi o nutresc inca fata de C.V. Tudor. Electoratul peremist reprezinta insa sa
